Creat în 1991 ca răspuns la provocările României post-decembriste, Ministerul Mediului din România promovează o politică de mediu unitară și coerentă care are ca obiective și priorități de investiție:

• Integrarea politicilor de mediu în alte strategii sectoriale;
• Monitorizarea și reducerea riscurilor datorate schimbărilor climatice;
• Gestionarea riscurilor la inundații și prevenirea dezastrelor provocate de secetă;
• Protecția biodiversității;
• Protecția și reabilitarea resurselor hidrologice;
• Gestionarea deșeurilor;
• Reabilitarea infrastructurilor costiere la Marea Neagră;
• Reconstrucția economică și ecologică a Deltei Dunării;
• Creșterea gradului de conștientizare și consolidarea cooperării cu organizațiile non-guvernamentale de mediu.

Domeniile de intervenție ale Ministerului sunt: apele, deficitul de apă și seceta, schimbările climatice, deșeurile, biodiversitatea, conservarea și protejarea zonelor naturale, zgomotul, controlul poluării industriale, dezvoltarea durabilă, gestionarea pădurilor, meteorologia și hidrogeologia. Ministerul coordonează următoarele structuri:

• Agenția Națională pentru Protecția Mediului – responsabilă de implementarea legislației;
• Garda Națională de Mediu – responsabilă de aplicarea legii;
• Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării – responsabilă de protejarea zonei Deltei Dunării;
• Agenția Națională de Meteorologie – responsabilă cu prognozele meteorologice;
• Administrația Națională a Pădurilor – responsabilă de gestionarea pădurilor din proprietatea statului;
• Administrația Fondului pentru Mediu – responsabilă de colectarea fondurilor pentru protecția mediului;
• Administrația Națională Apele Române – responsabilă de gestionarea apelor.

De asemenea, Ministerul are responsabilități în ceea ce privește politicile naționale privind GPP. România a urmat recomandările europene privind elaborarea Planurilor Naționale pentru GPP și în 2007 a elaborat o propunere de plan pentru perioada 2008-2013 care impunea criterii GPP voluntare și obligatorii. În aprilie 2016, Parlamentul României a aprobat Legea nr. 69 privind achiziţiile publice ecologice, care stabilește cadrul legal de desfăşurare a achizițiilor publice ecologice în România. Conform acestei legi, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MAAF), are responsabilitatea elaborării politicii naţionale în domeniul achiziţiilor publice verzi, a unui ghid care cuprinde criterii minime privind protecţia mediului pentru grupe de produse şi servicii, precum şi caiete de sarcini standard, precum şi a Planului naţional de achiziţii publice verzi care stabileşte ţinte multianuale cu caracter obligatoriu pentru achiziţii publice ecologice.